Vasile Zetu

Vasile Zetu s-a născut la 17 ianuarie 1949 în Dersca, judeţul Botoşani. Din anul 1971 este învăţător la Crucea, judeţul Suceava.

Vocaţia lui poetică certă îl impune ca pe unul dintre cei mai autentici şi mai viguroşi creatori lirici contemporani. Universul poeziei sale urzeşte esenţele trăirilor umane într-o panoramă solemnă, cu reprezentări solare, luminoase şi tonice, dând o înfăţişare modernă unei adânci viziuni clasice asupra lumii.

Volumele de versuri ale lui Vasile Zetu au cucerit imediat critica literară şi i-au adus numeroase premii prestigioase. Citeşte mai mult...

Vasile Zetu la eLiteratura

În cadrul Proiectului eLiteratura, lui Vasile Zetu îi apare Roua lăuntrică în două ediţii: ediţia bilingvă română-franceză şi ediţia în limba franceză. Ediţia în limba franceză va fi în curând accesibilă şi pe site-ul amazon.com.

Cumpăraţi Roua lăuntrică (psalmi) – La rosée de dedans (psaumes) urmărind linkurile din pagina de prezentare a cărţii. Faceţi click aici.

Vasile Zetu pregăteşte şi alte opere pentru publicare la eLiteratura în ediţie digitală.

Vasile Zetu – mai multe informaţii

– Prezenţe publicistice: „Cronica”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”.

Volume publicate:

– Roua lăuntrică (psalmi), ediţie bilingvă, română şi franceză, Editura „Cuvântul nostru”, Suceava, 1998 (Premiul pentru debut al Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi premiul Gavril Rotică la Festivalul de literatură Magda Isanos – Eusebiu Camilar, Suceava, 1999);

– Umbra sufletului, Editura Augusta, Timişoara, 2000 (Premiul Uniunii Scriitorilor şi Jurnaliştilor din Bucovina, 2001, Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei, 2001, şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2002);

– Siaj pe o lacrimă, Editura Augusta, Timişoara, 2003 (Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei, şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004)

– Sub un maldăr de lună, Editura CONTA, Piatra Neamţ, 2007 – Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2008.

– Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, din 2001, şi al Uniunii Scriitorilor din România, din 2006.

– Parutions journalistiques: «Chronique», «Tribune», «Amphithéâtre», «Conversations littéraires», «Bucovine littéraire ».

Volumes publiés:

– La rosée de dedans (psaumes), édition bilingue, roumaine et française, Ed. Notre Parole, Suceava, 1998 (Prix pour début de la Fondation Culturelle de Bucovine et Prix Gabriel Rotică au Festival Magda Isanos – Eusebiu Camilar, Suceava, 1999);

– L’ombre de l'âme, Ed. Augusta, Timisoara, 2000 (Prix de l’Union des écrivains et journalistes de Bucovine, 2001, Prix de poésie de la Fondation culturelle de Bucovine, 2001, et de la Société des écrivains de Bucovine, 2002) ;

– Sillage sur une larme, Ed. Augusta, Timisoara, 2003 (Prix de poésie de la Fondation Culturelle de Bucovine et de la Société des écrivains de Bucovine, 2004)

– Sous une pile de la lune , Ed. Conta, Piatra- Neamţ, 2007 (Prix de la Société des écrivains de Bucovine, 2008)

– Membre de la Société des écrivains de Bucovine, 2001, et de l'Union des écrivains de Roumanie, 2006.

Vasile Zetu: referinţe critice

ION DRĂGUŞANUL – Vasile Zetu este un poet adevărat, profund, care poartă „o amuletă / din cornul licornului” („Doică a morţii - / Trupul meu va renaşte / În ceruri, cândva?”), iar esenţializările spre care a ajuns, zgârcenia cu care foloseşte cuvintele, insinuând, parcă, tăcerea ca deplină poezie, după cum postula Iulian Vesper (în varianta lui Zetu: „Îngenuncheată / În stranele gândului / Runa tăcerii”), înseamnă şi o disperantă închinare („Cuvântul proscris, / Tras pe roata damnării, / Urcă în cântec”), dar şi o tragică înfruntare a timpului, a nisipului „prelins / din clepsidra în cioburi” (aforistic, tulburător şi poetic spus: „Posteritatea / Construieşte destine. / Viaţa le surpă”).
Vasile Zetu îşi cioburează până la „cioburi de iarbă” intrarea în armonia universală, ba „frunzărind o femeie / ca pe o carte”, ba privindu-şi „trupul / dezrăstignit, pe cruce / i-a rămas nimbul”, aşteptând să-i crească aripi, cu care să se târască pe cer, cum spune într-un memorabil poem.

ADRIAN DINU RACHIERU – Psalmodiind niţel retoric ori uşor redundant dar, oricum, departe de gesticulaţia stridentă, VASILE ZETU nu este un dezabuzat. Oscilând între a fi un „crin şovăielnic” (împins, iată, spre „ghilotina cuvintelor”) ori o „fântână de linişte”, el îşi oferă o graţioasă intrare în aglomeratul spaţiu liric bucovinean, care, suntem convinşi, nu va trece neobservată. şi murmurându-şi poemul (fiindcă, să notăm, lirica sa pare un text unic, interminabil, retezat acum doar din pricini editoriale), ne putem şi noi întreba: „auziţi cum în oasele mele/ respiră ca-n fluiere/ timpul?”

ADRIAN DINU RACHIERU – Psalmodiant un peu rhétoriquement et légèrement rédondant mais, de toute façon, loin de la gesticulation stridente, VASILE ZETU n’est un désabusé. Oscilant entre être un “lys hésitant” (poussé, voilà, vers la “guillotine des mots”) ou “une fontaine de silence” il s’offre une grâcieuse entrée dans l’aglomeré espace lyrique bucovinéen qui, nous en sommes convaincus, ne passera pas inaperçue. Et, murmurant son poème (parce que, notons-le, sa lyrique semble être un text unique, sans fin, tranché maintenent par des raisons éditoriales), on peut se le demander, nous aussi: “entendez- vous comme dans mes os/ comment dans des flûtes de berger/ le temps respire-t-il?”.

MIRCEA A. DIACONU – Scrise în 1975 în numai câteva zile, poemele din Roua lăuntrică, unitare în limbaj şi viziune, ar fi putut – dacă ar fi fost publicate atunci – să propună unul dintre debuturile importante ale anului şi să-l impună pe VASILE ZETU drept una dintre vocile lirice pregnante ale generaţiei sale. Şi nu este niciun fel de concesie şi teatralitate aici. Mizând – ca un veritabil echinoxist* – pe metaforă şi cerebralitate, pe livresc şi pe trăiri abisale, VASILE ZETU îşi construieşte un univers coerent, întemeiat pe o componentă mitică a realului, pe un dat misterios intuit în imagini care sondează corespondenţele dintre concret şi transcendenţă. Tonurile din BLAGA şi TRAKL, din expresionişti, în general, uşor recognoscibile, ni-l arată pe VASILE ZETU ca pe un autor de ditirambi greceşti, imnuri dionisiace în care accentele entuziaste se pierd în tonalităţi tragice, copleşitoare. Citită după mai bine de douăzeci de ani, poezia lui VASILE ZETU nu pare vetustă şi anacronică, răspunzând firesc unei sensibilităţi moderne care depăşeşte conjuncturile istoriei literare. Chiar şi azi – când poetul continuă să trăiască undeva în munţi, izolat de tumultul profitabil al politicii literare – Roua lăuntrică ar putea fi semnul adevăratei poezii, pe care o poţi descoperi deseori în locurile cele mai nebănuite.

* „Echinox” – mişcare literară iniţiată în anii ’70 de revista cu acelaşi nume a studenţilor Universităţii din Cluj (Transilvania) şi caracterizată printr-un ataşament profund faţă de valorile europene, fiind în acelaşi timp vârful de lance al avangardei române a epocii.

MIRCEA A. DIACONU – Écrites en 1975, en quelque jours seulement, les poèmes de La rosée de dedans, unitaires en language et vision, auraient pu – s’ils étaient publiés à cette époque-là – proposer l’un des débuts importants de l’année et d’imposer VASILE ZETU comme l’une des voix lyrique les plus saillantes de sa génération. Et il n’y a ni concession ni théatralité ici. Misant – tel un véritable équinoxiste* - sur la métaphore et la cérébralité, sur le livresque et les état de vivre abisaux, VASILE ZETU construit un univers cohérent, fondé sur une empreinte mythique du réel, sur un donné mystérieux intuit par des images qui sondent les correspondences entre le concret et la transcendence. Les tons de BLAGA et TRAKL, des expressionistes généralement parlant, aisément reconnaissables, nous montrent VASILE ZETU comme un auteur de dithirambes grecs, des hymnes dionysiaques où les accents enthousiastes se perdent dans des tonalités tragiques, accablantes.
Lue après plus de vingt ans, la poésie de VASILE ZETU ne parait pas vêtuste et anachronique,répondant d’une manière naturelle à une sensibilité moderne, qui dépasse les conjonctures de l’histoire littéraire. Même aujourd’hui – lorsque le poète continue à vivre quelque part dans les montagnes, loin du tumulte profitable de la politique litteraire – La rosée de dedans pourait être le signe de la véritable poésie, qu’on peut découvrir souvent dans les plus insoupçonnables lieux.

* “Equinoxe” – mouvement litteraire engendré dès années ’70, par la revue de même nom des étudiants de l’Université de Cluj (Transylvanie) et caractérisée par un rattachement profond aux valeurs européennes, étant en même temps le fer de lance de l’avant-garde roumaine de l’époque.