Şerban Mărgineanu
|
Scriitorul şi poetul Şerban
Mărgineanu s-a născut la 22 decembrie 1960 la Bucureşti.
Este tipul scriitorului american care experimentează viaţa mai întâi şi abia apoi o transpune cu inteligenţă şi talent în literatură. De aceea, romanele lui Şerban Mărgineanu respiră o autenticitate vibrantă şi captivantă, care îi satisface pe deplin cititorului de romane poliţiste setea de real, de credibil, de palpabil. O consecinţă directă bogatei sale experienţe de viaţă... Citeşte mai mult. |
Şerban Mărgineanu la eLiteratura
În prezent, lui Şerban Mărgineanu i-au apărut două romane în cadrul Proiectului eLiteratura:
1. Romanul Urma sângelui întunecat, o relatare a vieţii unui orfan care acţionează ca un justiţiar adevărat şi anihilează o reţea de traficanţi de droguri, dovedind în acelaşi timp calităţi umane deosebite. Romanul te ţine cu sufletul la gură şi te răsplăteşte cu un final la care nu te aştepti, dar care împlineşte uimitor de bine urzeala narativă.
2. După ce citeşti Urma sângelui întunecat, simţi nevoia să citeşti imediat un alt roman poliţist de acelaşi autor. Cel puţin eu (Vasile Poenaru), editorul Urmei sângelui întunecat, am trecut prin această experienţă. Am devorat în aceeaşi noapte şi Legende urbane. Saga lui Mathias Coback, care de asemenea te ţine în priză de la primul până la ultimul cuvinţel. Ei bine, această carte este de asemenea publicată şi o puteţi cumpăra de pe site-ul eLiteratura.
eLiteratura va publica până vara anului 2012 şi celelalte cinci romane poliţiste ale lui Şerban Mărgineanu, precum şi cartea sa de versuri. Iar autorul le face prin această pagină o promisiune cititorilor, spunând că se va concentra pe scris, astfel încât cei ce îi îndrăgesc cărţile să nu rămână fără producţii noi. Aşa că, iubiţi cititori, deschideţi seria lecturilor Şerban Mărgineanu şi nu veţi fi dezamăgiţi, nici de valoarea cărţilor sale poliţiste, nici de bogăţia de titluri şi de aventuri din ce în ce mai sofisticate şi mai captivante.
Şerban Mărgineanu – mai multe informaţii
O consecinţă directă a bogatei sale experienţe de viaţă este
şi faptul că autorul mânuieşte poate cel mai bine dintre toţi
prozatorii români contemporani procedeul caracterizării personajelor
prin limbajul folosit de acestea. Şerban Mărgineanu a lucrat ca
strungar, mecanic, paznic de noapte, curier, fotograf, chelner şi
altele. În toate aceste ipostaze, el nu a uitat nicio clipă că este
scriitor, iar lumea cu care intra în directă legătură prin aceste
meserii i-a fost de fiecare dată un alt laborator de studiu şi creaţie.
Ca un alter-ego, întotdeauna a fost însoţit de un câine, pe care l-a
iubit şi l-a tratat ca pe un frate întru experimentarea frumuseţilor şi
ciudăţeniilor lumii.
A publicat pe hârtie opt cărţi, şapte romane poliţiste şi un volum de
versuri; toate acestea apar acum la eLiteratura
în format digital.
Iată titlurile (captivante şi prin ele însele, într-atât sunt de
insolite, de şocante, ca realitatea însăşi!):
![]() |
Urma sângelui întunecat. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Perpessicius din Bucureşti, în anul 2010, cu un cuvânt înainte de Sorina Crihană-Dascălu. |
Beduinul atomic. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Perpessicius din Bucureşti, în anul 2010, cu un cuvânt înainte de Sorina Crihană-Dascălu. |
|
![]() |
Legende urbane. Saga lu Mathias Coback. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura EstFalia din Bucureşti, în anul 2011. |
În umbra iubirilor secrete. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Perpessicius din Bucureşti, în anul 2011, cu un cuvânt înainte de Sorina Crihană-Dascălu. |
|
Caviarul câinelui de lupte. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Perpessicius din Bucureşti, în anul 2010, cu un cuvânt înainte de Sorina Crihană-Dascălu. |
|
Moartea cu dobândă. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila, în anul 2010. |
|
Natură moartă cu sevraj. Roman poliţist Acest roman a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila, în anul 2010. |
|
Citadine. Poezii Acest volum de versuri a apărut mai întâi pe hârtie la Editura Independent Film din Bucureşti, în anul 2009, cu un cuvânt înainte de Adrian Purcărescu.. |
Citiţi-le pe toate! veţi petrece clipe de suspans, teroare, sufocare,
tensiune, stres, dar vă veţi şi juca (mental) şi amuza descoperind
autorii crimelor descrise.
Şerban Mărgineanu: referinţe critice
Iată cum îl prezintă Sorina
Crihană-Dascălu pe Şerban Mărgineanu în "Dicţionarul membrilor cenaclului
Perpessicius şi ai redacţiei Editurii Perpessicius (şi
revistelor Paradox şi Vârste
şi Trepte), realizat în memoria lui Marcel Crihană şi
intitulat PIETRE DE TEMELIE (I)":
"Poet şi scriitor de proză poliţistă, membru al atelierului de creaţie
“Perpessicius”, colaborator al revistei de cultură Paradox. Născut la
22 decembrie 1960. Lipsit de interes pentru studii instituţionalizate
de orice fel, “antisistem” educaţional, nu a absolvit liceul. La
insistenţele familiei, a urmat cursurile unei Şcoli Profesionale, dar
nu a profesat niciodată în domeniul pentru care a fost calificat. Orfan
de tată de la 13 ani. Simţindu-se dispreţuit de cei din jurul său, s-a
descurcat singur întotdeauna. Încă din copilărie, mama sa a încercat
să-l îndepărteze din oraşul natal, care credea că are asupra lui o
influenţă negativă, găsindu-i diverse şcoli în Braşov sau în alte
localităţi mai “liniştite”, însă Şerban nu s-a lăsat înstrăinat,
rămânând un bucureştean înrăit. Aproape asocial, nu a avut niciodată
încredere în oameni, nici prieteni. A lucrat sporadic în diverse
meserii, ca muncitor necalificat: strungar, mecanic, paznic de noapte,
curier la Casa Republicii, vânzător stradal, chelner etc. etc.
Întotdeauna a avut un câine, care l-a însoţit pretutindeni. O
înclinaţie stranie pentru arhitectura funerară şi funebră (a
cimitirelor, a clădirilor vechi, în ruină, părăsite, dezolante) l-a
făcut să fotografieze aceste fragmente sumbre ale existenţei umane zile
şi luni întregi. Însurat de două ori, nu are copii. În volumele sale,
personajele principale sunt sociopaţi, dezrădăcinaţi, singuratici. Are
o mare înţelegere şi chiar afecţiune pentru cerşetori, prostituate,
indivizi fără căpătâi, “ai nimănui”, oameni fără familie. Scrie în
locuri improprii, aproape de “sursele de inspiraţie”: câini vagabonzi,
borfaşi, proxeneţi, parcuri uitate, înmormântări, cartiere mărginaşe,
cu străzi înguste şi întunecate... Debutează editorial cu volumul de
poezii Citadine, Bucureşti, 2009, în care surprinde tragicul acestui
tip de viaţă măruntă, pierdută, fără valoare, printre insomnii,
coşmaruri, umbre, izolări, vicii, temeri neînţelese, rareori trăiri
ridicate la nivel de angoase. Îi apar, apoi, primele trei cărţi de
proză poliţistă, dintr-o serie dedicată doamnei policierului românesc,
Rodica Ojog Braşoveanu (colecţie pe care autorul intenţionează să o
continue în viitorul apropiat), pe care le avea finalizate, dar nu le
prezentase pentru publicare niciunei edituri: Caviarul câinelui de
lupte, Beduinul atomic, Urma sângelui întunecat, toate la Editura
“Perpessicius”, 2010, prefaţate de Sorina Crihană-Dascălu. Pentru
acestea, primeşte Premiul “Perpessicius-Crihană” Debut (2010). În
pofida imaginii sale publice de persoană “ciudată”, necomunicativă,
închisă în sine, membrii redacţiei editurii au colaborat foarte bine cu
el şi, în repetate rânduri, i-au smuls câte un zâmbet cald şi deschis."
Şerban Mărgineanu: un cântec
Un prieten (Marius Petrovicescu) i-a dedicat scriitorului Şerban Mărgineanu un cântec (Întâmplare), care poate fi descărcat de aici.