Emil Mladin
 |
Emil Mladin s-a născut la
Bucureşti, pe 24 iulie 1949. Inginer de formaţie, este unul dintre cei
mai importanţi romancieri şi dramaturgi contemporani. |
Emil Mladin la eLiteratura
În cadrul Proiectului eLiteratura, lui Emil Mladin îi apar două romane: Haimanaua şi Pedeapsa.
Emil Mladin pregăteşte şi alte opere pentru publicare la eLiteratura în ediţie digitală.
Emil Mladin – mai multe informaţii
Emil Mladin a debutat editorial cu romanul Yesterday
(1990).
A publicat apoi:
- Anno Domini (1989, 1991);
- Haimanaua (1994, 2011);
- Părintele Mavrodin (1996, Premiul Academiei Române pentru proză);
- Pedeapsa (1997, în colectia „Prozatorii oraşului Bucureşti”);
- Champs-Elysées (1998);
- Ultima evadare (2004);
- Obsesia (2007).
Ca dramaturg, a publicat volumele:
- Teatru (2002, nominalizat la Premiile UNITER şi A.S.B.);
- Caşalotul (2006, premiat la Festivalul Comediei Româneşti – FESTCO 2006);
- Avenida Populista (2007).
Emil Mladin: referinţe critice
Emil Mladin: fotografie de Vasile Blendea, legendarul
fotoreporter iubit şi apreciat de prietenii lui, scriitorii
LUCIAN CHIŞU – Emil Mladin ştie să-şi aleagă şi să-şi construiască subiectele dozând cu o adevarată măiestrie raportul dintre notaţia realistă, credibilă şi limitele imaginarului, altfel spus, scriind spectaculos şi dinamic, original şi inventiv (chiar în plan epic şi psihologic) acolo unde alţi confraţi se lasă seduşi de simpla fotografiere a mediilor şi acţiunilor.
DOINEL TRONARU – Prozatorul Emil
Mladin (...) s-a impus drept unul dintre cei mai incisivi şi lipsiţi de
tabuuri „cronicari” ai vieţii mediilor periferice, ai situaţiilor
excepţionale. Aplecarea sa spre acest tip de subiecte, care i-a facut
pe unii să-l compare cu nume vestite de scriitori self-made, cum ar fi
Gorki, London sau Hemingway, se datora şi experienţei bogate de viaţă a
autorului, dar şi tendintei generale a anilor '90 spre o proză de
observaţie socială directă, dezbărată de tabuurile - erotice, sociale
sau politice - de care suferise în vremea comunismului.
Era vorba de o literatură dură, de mare incisivitate şi impact imediat,
scrisă sub urgenţa apropierii fatale a sfârşitului de mileniu, ceea ce
a făcut să fie numită „apocaliptică” sau „milenaristă”.
Emil Mladin, prin biografia sa spectaculoasă şi temperamentul său
"dintr-o bucată", avea toate datele pentru a fi în plutonul fruntaş al
acestui tip de literatură "nouăzecistă", în care au strălucit nume ca
Radu Aldulescu, Răsvan Popescu sau Petre Barbu.
Lectură din "Părintele Mavrodin" de Emil Mladin. În imagine,
de la stânga la dreapta: Dan Silviu Boerescu, Florian Pittiş, Emil
Mladin
RĂZVAN VONCU – ...cu toate că unii îl apropie de Hemingway sau de Jack London – pentru vigoarea sa epică, eu prefer să îl aşez pe Emil Mladin în paradigma lui Hermann Hesse, a acestei modalităţi de proză care, fără să uite vreodată să povestească, nu ezită niciodată să se adreseze şi conştiinţei poziţionale a cititorului.
HORIA GÂRBEA –„Haimanaua” este un puternic roman de personaje, de caractere, o poveste simplă cu eroi de mare complexitate. Deşi „aventuroasă”, naraţiunea nu cade niciun moment în melodramă, textul este atent decupat, cinematografic – una dintre profesiunile autorului a fost aceea de operator TV – sugerînd talentul de dramaturg pe care Emil Mladin şi-l va exploata mai tîrziu. Dialogul este rezumativ, precis, caracterizant pentru personaje. Acestea, cum spuneam, se constituie într-o galerie variată de tipuri, cea mai numeroasă din cîte a înfăţişat Emil Mladin în opera sa şi cea mai creatoare de contraste. Autorul este extrem de inspirat şi de versat mai ales în înfăţişarea figurilor întunecate din lumea interlopă şi mediile cu educaţie precară. Mulţimea şi diversitatea de tipuri subumane este uimitoare şi-l pune pe Mladin alături de Eugen Barbu din „Groapa” şi Marin Preda din „Cel mai iubit...”
SIMONA-GRAZIA DIMA – Emil Mladin se dovedeşte a fi un excelent creator de atmosferă, personajele sunt vii, dialogurile fireşti se succed cu o naturaleţe ce-l divulgă pe dramaturg.
ALEX. ŞTEFĂNESCU – Emil Mladin scrie ca un profesionist.
IOAN LASCU – Ritmul povestirii este într-atât de antrenant încât nu-ţi permite să laşi cartea din mâini; dinamismul aproape frapant al relatării, al succesiunii faptelor, fac cititorul să se simtă ca la vizionarea unui film de acţiune cu personaje picante.
GEO VASILE –Emil Mladin îşi confirmă vocaţia de a povesti captivant, stăpânind mijloacele şi registrele naraţiunii, edificând limpede şi coerent, dar şi viziunea sa de moralist ce-şi "premiază" personajele după felul cum ard în iubirea pentru celălalt.
LUCIAN CHIŞU – Romanul (...) lui Emil Mladin demonstrează o forţă artistică pe măsura tragediei prin care trece eroul său şi relevă existenţa în rândul generaţiei tinere a unui prozator de care trebuie să se ţină seamă.
