Descarcă şi citeşte romanul Judecata de pe urmă...
Judecata de pe urmă...
Despre Operaţiunea Psi şi Laboratorul Psihotronic. Roman
carte electronică de George Colpit

Citeşte această carte! Trăieşte aventurile psiho-politice prezentate în ea, ca să înţelegi cum marile puteri recurg la toate mijloacele posibile pentru a se impune pe
image010.jpg
scena mondială.Află importante informaţii despre trăirile la graniţa dintre viaţă şi moarte. Învaţă că suntem mereu în comunicare cu fiecare dintre semeni, dar şi cu toate vieţuitoarele de pe Terra, inclusiv cu florile! Află cum suntem manipulaţi psihic de cei ce au tehnica de a ne controla creierele!
Citeşte mai jos, ca să afli cum poţi cumpăra romanul imediat!
KasperskyAntiVirus2011.png
image007.png
JUDECATA DE PE URMĂ…

...te conduce la răsturnarea dictaturilor bolşevice din Europa estică prin utilizarea unui fantastic instrument de luptă psihotehnică, în plan
politico-militar, neimaginat până acum, însă paşnic, discret şi eficient ca proba de adevăr incontestabil pe care, posibil, numai Dumnezeu ne-o serveşte la… „Judecata de apoi” a omenirii.

Dar până acolo mai este de judecat ce resorturi enigmatice l-au condus pe narator să realizeze această plauzibilă povestire provocată mai întâi
pe suportul cugetării lui Malraux după care „Secolul XXI
va fi religios ori nu va fi deloc!”

Cine nu-şi închipuie sau nu-şi imaginează, măcar, cum a fost posibilă moartea a trei dictatori sovietici într-un timp relativ scurt pentru a se naşte un Gorbaciov gropar al imperiului bolşevic, est-european, trebuie, neapărat de îndoieli, să citească această carte.

Pentru ca tu să ai o idee despre bogăţia de informaţii neobişnuite din acest captivant roman, îţi oferim aici câteva fragmente.
Pentru a citi romanul în întregime, urmează instrucţiunile din josul paginii.

**********
Parcurgând cele trei capitole din aval, mai întâi vom face cunoştinţă cu doimea din autor în evoluţia sa constrânsă de predestinare să transcrie această carte. Apoi un specialist reînviat ne va oferi viziunea tehnică asupra morţii sale, solicitată şi la export. În cele din urmă, vom împărtăşi din tehnica dezgropării timpului mort folosită în victoria paşnică, misterioasă pentru întreaga lume, asupra comunismului de tip sovietic.
**********


ÎNTRE UZINĂ ŞI CIMITIR

Declarat mort, fără nicio rezervă, sunt dus acasă. Nevastă-mea revenise cu greu din neştire. Copiii, cu toate prevederile de menajare şi încurajare, sunt gata să moară de plâns nepotolit. Socrii, înspăimântaţi de atmosfera creată, dau să cheme Salvarea. Soţia îi opreşte ţipând. Aud, privesc din tavan şi nu înţeleg de ce atâta tristeţe disperată pentru modelul meu de argilă care, oricum, cândva trebuie să piară. Conturul energetic, invizibil, al mâinilor mele nu-i mişcă pe cei „îmbrăţişaţi” să se liniştească atunci când regretele iau formă absurdă, aşa cum undele radio sau video nu mişcă şi nu încălzeşte pe nimeni, decât dispozitivele concepute special – ca şi cele umane, receptoare de semnale străine cunoaşterii sale.
Trei zile m-au jeluit şi tot atâtea le-am dat semne inutile de consolare. De unde să ştie, bieţii, că aveam asigurat un loc incomparabil mai fericit decât cel din mijlocul lor, că odată aşezat în groapă nu se va pune definitiv bariera după experienţa comună de viaţă pământeană. Aş vrea să-i asigur, dar cum?!, că atunci când le va sosi vremea, dacă vor dori, ne putem întâlni pe aceeaşi lungime de undă în locurile petrecute cu bucurie împreună, graţie gândului şi bunului Dumnezeu. Că atunci vom retrăi aparte plăcerile, fără spaima de viitor, de moarte. Nu ştiu cum să fac să realizeze că întoarcerea mortului are imagine şi miros de nesuportat, dacă nu e, cel puţin, bizară, ca o altă arătare pentru psihologia umană. Sincer îţi spun, şi acum, după ani, încă ne mai luptăm în familie cu acest sentiment nefericit. În schimb, am câştigat ştiinţa despărţirii definitive, paşnice, obligatorie într-o lume trecătoare ca roadele toamnei.
Bine că soseşte şi cea din urmă zi, cu deplasarea spre cimitir. Nevastă-mea se ţine tare pe camionul mortuar, alături de părinţi, copii, fraţi, de alte rude şi de prietenul meu care nu ştiu cum s-ar fi comportat dacă ar fi fost amantul soţiei. Acesta udă cu lacrimi frezia pe care mi-o dăruise şi o smulge din ghiveci pentru a mă însoţi în moarte. Face loc în noianul de flori ca să mi-o pună pe mâinile încleştate, izbucnind cu revoltă şi cu săgeţi de urlete către soartă. N-am prejudecăţi, nu sunt superstiţios, nu pot să-mi închipui ce bătălii poate să ducă parfumul unei flori în microcosmosul eteric dar a învins şi am căzut o clipă cu gândul în organism să dau semn că am simţit mesajul prin mişcarea unui deget. Prietenul a observat, până la groapă şi-a făcut o convingere iar aici, pe buza mormântului, spre stupefacţia şi scandalizarea tuturor, hotărăşte că nu se lasă până nu mă readuce la viaţă. Mă dă jos din sicriu şi îl răstoarnă să mă aşeze pe fundul lui pentru respiraţie artificială. Lumea pleacă închinându-se de zor că băiatul a luat-o razna sau că Necuratul a ieşit în cale. Soţia le dă din fugă colaci de pomană rămânând solidară cu trăsnitul de prieten.
Se duc peste trei ore inutile cu respiraţia. Groparii sunt încă pe-aproape şi dau târcoale aruncând: „Ho, bre, ajunge că aţi întrecut orice dambla!”. Cerul negru, îndoliat parcă, ameninţă de ploaie cu furtună. Odată cu înserarea cade şi ploaia însoţită de rafale, fulgere şi trăsnete. Tata şi un frate vin s-o ia cu forţa pe soţie, că are copii de crescut... Prietenul continuă tot mai îndârjit respiraţia inspirând aer din încrucişarea fulgerelor. Văzându-l aşa murat în noroi, aplecat cu suferinţă asupra mortăciunii mele fleşcăite, poţi jura că Diavolul este la lucru.
Pentru a citi romanul în întregime, urmează instrucţiunile din josul paginii.


REÎNVIEREA

Cei de-acasă îşi adresează reproşuri că n-au încheiat treaba ca lumea şi l-au lăsat pe nebun să-şi facă de cap, să-i facă de râsul târgului. Ploaia încetează. Groapa e plină de apă. De mai multe ori îmi cade sufletul la gură dar scapă, fiindcă refuz. Nu se atinge, încă, punctul culminant al insistenţelor. Trec mai bine de şapte ore în zadar. Ai mei vin cu miliţia, categorici să mă pună în groapă. Prietenul răcneşte ceva de speriat, să tacă, să plece că doar amândoi vom intra în mormânt. Se face linişte funerară. Memoria mea trimisă în viitor de la dispensar vine cu sufletul să se aşeze la locul ştiut, aerisit prin respiraţie artificială. Adică pozitivul eteric şi negativul din trup s-au optimizat ca polaritate, cuplându-se. Încă nu ştiu dacă fulgerele şi tunetele vor fi contribuit cu ceva. Aud un ţârâit de greier. Mă dezmorţesc. Deschid ochii, îl pipăi pe prieten şi-l salut că a muncit eroic să-mi dea o nouă naştere. Mă plezneşte cu două palme încât mă trezeşte mai bine să-i simt îmbrăţişarea şi să-l aud înjurând cât poate: „Na, să te ia mama dracului, dacă m-ai chinuit atâta vreme!”. Mă pornesc la drum, amorţit, sprijinit ca un beţiv, ca un rănit de pe front. Oprim un taxi. Văzându-ne cum arătăm, şoferul se încurcă la limbă şi… tunde-o! Suntem uzi leoarcă. Norocul nostru că e luna lu’ Cuptor. Ai mei rămăseseră încremeniţi, stană de piatră, cu miliţieni cu tot, după ce, mai întâi se ascunseseră de frică. Abia se urnesc să creadă că sunt viu, să mă ducă acasă cu Aro. Prietenul are grijă să pregătească starea de spirit a copiilor şi a soţiei pentru a nu fi întâmpinat cu mirări şocante. Medicul sosit de la Salvare dă asigurări că, deocamdată, am toate funcţiile normale. Imaginează-ţi că dacă evenimentul se întâmpla la lumina zilei poate făceam nişte victime.
Nu-ţi ascund că revenirea la viaţă n-am primit-o cu prea mare bucurie pentru că nici n-a fost privită aşa. Ca vedetă de interes public, pentru presă, m-am consumat repede. Locul mortului l-a luat ciudăţenia că trăiesc, oarecum cu sentimente convenţionale, de complezenţă. Gândul repus în obligaţii mă trage mereu de urechi. Singura mea dragoste rezistentă vine de la flori şi de la ele o transmit în jur. Ce zici, n-am miros de frezie, nu-ţi place? Hei, ziaristule, răspunde că sunt pe terminate…
— Nu ştiu cum, însă chiar cred că în cazul tău florile şi prietenii fac minuni, n-ai de ce te plânge. Spuneai într-un interviu că ai circulat ca gândul pe un canal strict limitat la spaţiul tău de existenţă. Cum adică, un tunel al timpului?
— Exact ca la televizor când pe un canal anume se transmite doar filmul vieţii tale, putând să faci prin el oricâte reluări şi stop-cadre doreşti, în exclusivitate şi cu viteză confortabilă. Aici „te-ntinzi cât ţi-e plapuma”, ca să pomenesc o vorbă de-a noastră.
— Şi cum vezi reconstituirea antichităţii?
— Am zis că e o problemă tehnică. Presupun că printr-un sistem de informaţii cu interfaţă pe canalele ascendenţilor din arborele genealogic sau prin recepţia emisiei în direct a probelor materiale. De pildă, prezenţa unei piramide poate fi întoarsă la vedere încă de pe când se puneau bazele construcţiei. Am spus-o de câteva ori… Condiţia este ca licărul minţii bine informate să aibă o „greutate” pe aceste canale. Or, porţia de inteligenţă rezervată, pentru moment, omului nu satisface practic ideea. Doar vezi că, în particular, nici libertate de mişcare socială nu putem avea dacă nu vrea Moscova.
— Păi, domnule inginer, pe canalul ăsta tehnic, prin care circuli de voie, Dumnezeu ce rol are?
— Că te-a dezbrăcat de lut şi-ţi dirijează trenul spaţial într-un vârtej cu tot conţinutul vieţii de mărimea unui virus până undeva într-o staţie extraterestră pentru cercetări vamale şi deparazitare. E posibil, nu mă întreba mai mult.
— Mulţumesc mult pentru amabilitatea deosebită, pentru colaborare. Mă grăbesc şi eu fiindcă e deja târziu, prietene – încheie reporterul strângând o mână fierbinte şi mirosind floarea.
Doamna iese din bucătărie cu închinare să nu fie oprit la ieşire, cu scuze că nu sunt gaze şi n-a putut pregăti ceva mâncare, cu mulţumiri pentru bani şi atenţii, cu multe urări de drum bun şi cu rugămintea să pună o pilă pe lângă american ca bărbatul să-i fie chemat peste ocean, dacă se poate. După aceste zise tresare cu o idee: „Staţi un pic. E mai bine să lăsaţi aici caseta şi formalităţile, vă îndepărtaţi cu maşina până la şosea, aşteptaţi acolo zece minute şi dacă nu se întâmplă nimic vă întoarceţi atent să le luaţi, ca să nu avem surprize… Ce spuneţi?”
Zis şi făcut, deşi sunt unele dubii din partea reporterului, propunerea se realizează cu bine pentru liniştea tuturor.
Copiii dorm. Noapte bună, viaţă! „De la sfârşit şi până la-nceput…”

Pentru a citi romanul în întregime, urmează instrucţiunile din josul paginii.

**********


MOARTEA PSIHOTRONULUI

La începutul lunii februarie 1990, Bush studiază istoricul şi costurile Operaţiunii Psi. E scandalizat, mai ales pentru că maşinăria epocală poate întuneca viitorul relaţiilor interumane prin luminarea intimităţii şi violarea comportamentului social. Parcă urmează judecata lui Haig, după care procedeul original este o bombă cu mare impact demografic. Se anunţă prin telefon că va face o vizită de curtoazie la Pasadena. Escorta prezidenţială e alcătuită din opt persoane, între care un expert în securizarea obiectivelor strategice. Doreşte să fie cât mai învăluit cu secrete despre motivul deplasării. Vrea să închidă laboratorul psihotronic, dar până aici e cale lungă de pregătire sufletească. Nu poţi opri un mare campion din alergare fără o explicaţie plauzibilă, de bun-simţ. „O, chiar această comparaţie îmi va servi ca justificare”, găseşte preşedintele.
Pe aerodromul militar este întâmpinat călduros de Paul şi Ralph. Coboară zece metri cu liftul până la nivelul aspirotrenului nr. 3. Vagonul special glisează silenţios, prin aspiraţie, pe distanţa de 18,2 km. în şase minute. Abia cât să li se comunice oaspeţilor electrizaţi de noutate că este vorba de o invenţie veche a savantului Henri Coandă gândită, iniţial, pentru distanţa Bucureşti–Ploieşti din România, acelaşi autor al farfuriei zburătoare, cedată canadienilor. După care se deschide scutul de acces pe miniperonul pentru legitimarea intrării în laborator. Aici e spaţiul capcană unde intrusul scăpat de sub control poate deveni prizonier. Paul introduce cardul parolat. Se ridică poarta blindată cu OK! de pătrundere în incintă. Imediat, membrii însoţitori sunt preluaţi de Timmy şi urcaţi în vila de serviciu să fie trataţi conform protocolului ordonat. Bush este condus în sala de operare pe instalaţia psihotronică. Peet şi Ted se opresc din lucrul demonstrativ salutând respectuos. Preşedintele rămâne câteva momente ţintuit locului văzând aparatura în funcţiune.
— Extraordinar! Domnilor, pare un real spaţiu tehnic rupt de la NASA. [...]
[Pentru a citi romanul în întregime, urmează instrucţiunile de mai jos.]


Cumpără acum, şi intră în lumea celor mai neaşteptate şi neobişnuite evenimente:

Despre Operaţiunea Psi şi Laboratorul Psihotronic. Roman. O carte electronică (eCarte) de George Colpit
Editura ePublishers. ISBN 978-606-92728-2-4
Număr pagini: 358.

Acum, numai până la 30 septembrie 2011, oferim eCartea la preţul promoţional de 5 lei sau 1,67 dolari USA.
După această dată, preţul normal al lucrării este de 18 lei sau 5.99 dolari USA.

   
CumparaAcumPrinPayPal.jpg    PlatestePrinBancaSauInNumer.jpg
Alege antivirusul
care ţi se potriveşte:

Kaspersky Anti-Virus te păzeşte de toate pericolele, fiind în acelaşi timp un servitor neauzit, care îşi face treaba fără să te deranjeze.

Se foloseşte foarte discret de resursele calculatorului tău, astfel încât programele tale nu se încetinesc, împotmolesc sau blochează din cauza lui.

Desigur, când este cazul, te atenţionează asupra oricărei ameninţări, inclusiv asupra acelor puncte slabe ale programelor care pot fi speculate de hackeri pentru a-ţi pune calculatorul în pericol.

Pentru o siguranţă şi mai mare, cumpără Kaspersky Internet Security.

Kaspersky Internet Security 2011 îţi oferă tot ce îţi trebuie pentru a avea o experienţă a Internetului fără niciun fel de pagube sau neplăceri.

Toţi utilizatorii lui Kaspersky Internet Security se simt în fiecare clipă în deplină siguranţă. Intră şi tu în comunitatea lor şi nu vei regreta.
Descarcă de aici fişierul arhivat al cărţii Judecata de pe urmă... Despre Operaţiunea Psi şi Laboratorul Psihotronic de George Colpit. Vei avea nevoie de un program de dezarhivare; dacă nu ai unul, descarcă gratuit 7-zip de aici. Vei avea de asemenea nevoie de cea mai recentă versiune a aplicaţiei Adobe Reader, pentru deschiderea şi lecturarea cărţii. Adobe Reader se poate descărca de aici.

Când vei deschide fişierul arhivat, vei putea vedea o mostră a cărţii (câteva fragmente). Pentru a deschide cartea  în întregime, va trebui să introduci cheia de activare, care se cumpără online sau offline, după cum explicăm mai sus. Cărţile noastre electronice sunt protejate împotriva pirateriei prin Secure eBook Packager de la Novisoft. Pentru mai multe explicaţii privind acest sistem de securizare a cărţilor electronice, apasă aici.

Dacă ai nevoie de ajutor sau  de informaţii suplimentare, contactează-ne prin pagina noastră de contact (clic aici)
sau la telefonul (++4)0722 330 971.

Pentru a răsfoi sau cumpăra alte cărţi electronice publicate de noi, apasă aici.
Condiţii de livrare:

Alege modalitatea de plată. Ai patru posibilităţi:
1. prin credit card (online); 2. prin PayPal (online); 3. prin bancă; 4. în numerar, la sediul Editurii CORESI

1. Prin credit card. Pentru a cumpăra cartea folosind cartea ta de credit, apasă pe butonul acesta:

2. Prin PayPal. Pentru a cumpăra cartea online folosind contul tău PayPal, apasă aici sau pe butonul acesta:
CumparaAcumPrinPayPal.jpg
Dacă nu ai cont PayPal, click aici pentru a ţi-l crea.

3. Prin bancă. Depune la orice unitate RAIFFEISEN contravaloarea lucrării (5 lei) în contul IBAN:  RO85 RZBR 0000 0600 1290 5489, banca: RAIFFEISEN BANK, AGENŢIA LIZEANU, beneficiar: WWW.EPUBLISHERS.INFO SRL. Trece ca explicaţie a plăţii titlul cărţii electronice dorite. Apoi trimite-ne un e-mail cu adresa ta şi cu titlul cărţii dorite sau contactează-ne prin pagina ce se deschide apăsând aici.

4. În numerar la sediul Editurii CORESI. Programul nostru este de luni până vineri, între orele 9—17. Vă rugăm să ne daţi un telefon înainte (vezi numerele mai jos).
Adresa: Strada C. C. Arion nr. 18-A, Sector 1, Bucureşti. Pentru mai multe informaţii, clic aici.
Telefon 021 223 20 15, 0722 156 408, telefon/fax: 021 223 20 12. E-mail coresi@coresi.net
Scriitorul George Colpit a publicat până acum
cinci romane, o carte de povestiri, un volum de articole apărute în presă şi un volum de versuri.
Pentru amănunte. apăsaţi aici.