Cărţi digitale pentru adulţi şi copii
BlockBuilder 2, the best online business tool in the history Eşti bibliotecar? Apasă aici!




Cantecu, jocul şi hora ideilor, volum de versuri de Beniamin Apahidean

Cântecul, jocul şi hora ideilor
Versuri
un volum de Beniamin Apahidean
Poetul Beniamin Apahidean, autorul volumului de versuri "Cântecul, jocul şi hora ideilor"


Intraţi în hora ideilor şi a sentimentelor!
Sensibilitate şi inteligenţă, dragoste de cunoaştere, fascinaţie faţă de muzică şi filosofie - aceste matematici ale sufletului -, toate răzbat din volumul poetului Beniamin Apahidean şi ne îndeamnă să le receptăm cu inima.

Citiţi mai jos, ca să aflaţi cum puteţi cumpăra volumul imediat!

















Ilustraţia copertei: desen realizat de autor.

Volumul Cântecul, jocul şi hora ideilor a văzut lumina tiparului la Editura Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, în anul 2011. Prezenta ediţie digitală face ca opera să poată fi la îndemâna vorbitorilor de limba română din toate colţurile lumii.
 
Iată câteva date despre autor:

Dr. Ing. Beniamin APAHIDEAN este un cunoscut om de ştiinţă şi eminent profesor universitar, şeful Catedrei de Termotehnică, Maşini şi Echipamente Termice, Facultatea de Mecanică, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca în perioada 1992-2000.

S-a născut la 10.08.1936 în satul Jucul de Mijloc, comuna Jucu, judeţul Cluj, părinţi: Beniamin şi Rozalia, născută Ghirişan.

         Educaţie: 2 clase primare la Braşov în refugiu, restul studiilor la Cluj, aici a absolvit „Şcoala Pedagogică de Băieţi” în anul 1954 şi Institutul Politehnic - Facultatea de Mecanică - în 1959. În 1980 şi-a susţinut doctoratul cu o apreciată teză în domeniul proceselor de formare şi ardere a combustibililor lichizi şi gazoşi.

Este căsătorit cu Ileana, născută Moldovan, au doi copii gemeni: Adina şi Marius. Adina este căsătorită cu Radu Cătălin Truşcă, iar Marius cu Simona, născută Tonea.

        După absolvirea facultăţii a profesat ca inginer mecanic, la I.I.S. „Tehnofrig” din Cluj, între anii 1959-1964, în cadrul serviciului „Sculer şef”.

  Din aprilie 1964 şi până în 1979 a funcţionat la Institutul Politehnic, azi, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca ca inginer cercetător. Din anul 1979 a intrat în învăţământ prin concurs, ocupând succesiv posturile de: şef de lucrări (1979 – 1990),  conferenţiar (1990-1992), profesor universitar (1992-2001, anul pensionarii), la catedra de Termotehnică, Maşini şi Echipamente Termice, Facultatea de Mecanică, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.

A desfăşurat o rodnică activitate ştiinţifică, materializată în peste 120 de  lucrări ştiinţifice apărute în reviste cu impact în domeniu, a elaborat şi publicat diferite lucrări didactice printre care un curs pentru inginerii în profilul „Maşini şi echipamente termice”.

Pentru el principalul hobby a fost lectura, cu predilecţie poezia, apoi romanele scriitorilor clasici şi moderni naţionali şi ai literaturii universale, lucrări cu teme filozofice, muzicale, ştiinţifice ş.a. Astfel, profesorul B. Apahidean s-a format ca o personalitate remarcabilă cu o vastă cultură, un adevărat spirit enciclopedist. Compunerea de poezie îl pasionează şi îi este unul dintre modurile plăcute de ocupare a timpului liber. Prezentul volum este rezultatul acestei activităţi.


Ca să cumpăraţi imediat volumul de versuri, apăsaţi aici.





Vă redăm în continuare câteva poezii din volumul
Cântecul, jocul şi hora ideilor



Îmbrăţişare cosmică

 

        Hoinărind prin codrii copilăriei mele,

Gândurile se scurgeau, ca un potop de stele.

Atunci prin ochii minţii, crâmpeie de-amintiri,

Se perindau năluce prădându-mă-n simţiri.

Şi-alături de acestea-ntr-un amalgam de vise,

Re-cugetam la Cosmos şi-a lui structuri întinse.

Şi mă-ntrebam, această raţiune de unde-apărut,

Din care-mbrăţişare viaţa s-a născut?

Revăd parcă scenarii din şcoală învăţate

Şi alte mai recente, de mine studiate.

Răzbat prin spuza mării, din haosuri primare,

Mii de vieţi sublime, infime protozoare

Şi multe non-celule, sub reflectări de astre,

Sub cer ce încă nu e, cu limpeziri albastre.

Diseminate-s  toate-n oceanul planetar,

Ce plin e de viaţă-ntr-un mod elementar.

Născută e viaţa din ape, din foc şi radiaţii,

Din soare şi din stele-şi fac mereu creaţii.

Încep să-şi prelucreze, în modul lor primar

Al lor micro-sisteme, mai simple şi sumar.

Treptat aceste forme de vieţi elementare

Au cucerit sinteza luminii purtătoare

De noi şi noi modele, de matrici complicate,

Din care-nfiinţarea şi-a construit de toate.

Şi în care omul-şi creează de-acum altă viaţă,

Mai prosperă, mai bogată, arătându-şi altă faţă,

Ce cuprinde mult mai multe, dară altfel ambalate:

Spirit, suflet şi materii în aceasta-s cam de toate.

Un homo sapiens modern şi plin de-a lui ştiinţă

Şi-ntors numai spre sine, uitând şi de credinţă.

 

Scăpat pentru-o clipită, din vrej de meditaţii,

Împiedecat de-o piatră, din codru-nmărmurit

De-a mea căutătură, de om neliniştit,

Pe unde-mi umbla gândul, prin ce elucubraţii?

 

Dar iată, iarăşi gândul nu mă slăbeşte-o clipă,

Mă duce iar în urmă, la scena amintită.

Mi-arată că-n esenţă, aceste zări albastre,

Sunt ale vieţii valuri, sub scăpărări de astre.

Cum ea, fotosinteza, din lumea vegetală,

Făcu ca oxigenul şi aerul s-apară,

Cu-a sale componente, ce azi le respirăm,

Formând cerul albastru, ce azi îl admirăm.

Şi totuşi... port în mine, imense nostalgii,

Că n-am multă viaţă-n a lumilor fluvii

Şi orişicât de-aş face, de-a fi tot optimist,

Trăiesc şi multe clipe, nefericit şi trist.

Din varii de motive, ce traiul ţi-l oferă,

Oricât de lungă-i viaţa, e tot o efemeră.

Condiţiei umane, acesta-i dat să fie

Mereu neliniştită, într-o persoană vie.

Şi orişicât căta-va linişte să adune,

Aceasta va găsi-o abia... când va apune.

 

Şi iar revin la cele, gândite de mai sus,

Cu ce rămân din toate, din câte mi le-am spus?

Cu câteva esenţe, ce pentru mine-i crez:

Că unice sunt toate, de nu cumva visez.

Materia inertă şi vie-n continuă-n mişcare

A plămădit viaţa, de azi în dezvoltare.

În toate acestea însă-i şi un mare demiurg,

Universalul Spirit prin care toate curg.

Este Dumnezeul Cosmic, nelegat de chip de om,                     (după A.Einstein)

Este Logosu-ntrupării ce-a luat şi chip de Om.

Este Spiritu-nvierii, al lucrării-mângăierii

Este Sfânta Treime veşnică taină mirifică, benifică

Este Universul vieţii în al său demers sublim,

Subsumat în toate cele, doar în Marele-Anonim.                      (Lucian Blaga)

 

                        Toate-acestea-mi revelează un alt punct de privit,

                        Este „punctul de plecare” înspre infinit.

                        În Universul fără margini – „ţesătură spaţială” –

                        Galaxiile-s „urzeala”, praful cosmic „fibra rară”.

                        Găuri negre” sunt pâlnie ce reface noi structuri,

                        În „n” spaţii noi reale, înspre altele „minuni

                        Ce-s legate-apoi prin „găuri” ce de „vierme” sunt numite,

                        În acestea „rupt e timpul” înspre alte tăinuite.

                        Ecologicele ganguri” din sisteme planetare

                        Dau viaţă altor forme-n „raţiunile astrale”.

                        Lumi” ce trec în permanenţă printre alte lumi apuse,

                        Sunt numite „paralele” cu esenţe neştiute şi nespuse,

                        Dar trăiesc toate-n ansamblul Divinului Creator,

                        Chiar de are orice nume,-n orice limbă,-n orice cor

                        Şi-n care se mişcă gândul într-un „unic trup” astral.

                        Dar ansamblu-acestor gânduri ce transcend altui real

                        Sunt „Scânteile divine” într-o altă „ţesătură” ,

                        Permanenţă ideală-n Om sau altă „creatură”.

 

Am tresărit deodată... în codru-i umbră deasă,

Era de-acuma timpul, întoarcerii acasă.

Şi alergând în suflet, prin satul adormit,

Mă resorbi oraşul din care am fugit.

Acolo lângă codrul copilăriei mele,

M-a ars îmbrăţişarea, din Cosmos şi din stele.   

 

 

Cluj-Napoca,  26.07.1983

 



Ca să cumpăraţi imediat volumul de versuri, apăsaţi aici.

 

Mirare

 

La început, a fost mirare urmărită de-o-ntrebare,

Geneză înspre cugetare, cătând răspuns la fiinţare.

Şi cât trecură timp şi unde, mirare-n sensul de-a răspunde?

Ce raţiuni-finit profunde, ne-au smuls din haosul ce-ascunde,    (extratereştii?)

Enorme doze de-ntrebare, îngemănate şi-n mirare?

Imperiul tainei născătoare de mythos, stele, fiinţare,

Vremelnic Eul existând, durează-n spaţii renăscând,

Viaţa-n drumul ei trecând şi-n veşnicie-se-ntrebând,

Asupra marilor probleme, reformulate şi-n dileme,

Restructurate-n „n” sisteme şi-mprăştiate-n varii scheme.

La moara timpului tiran, se macină-n etern prezentul,

Alunecă prin gând uman, în rest nu are sens eventul,

Iar pentru-ntregul Univers se pare n-are raportare,

Prezentu-i unicul său sens, în rest sunt toate în mişcare.

Doar conştiinţa le percepe, pe Univers îl lasă rece,

Ea se consumă-n teorii, pentru a şti ce se petrece.

Unde-i mişcare e şi timp şi spaţiu şi materiale.

Einstein gândise-un spaţiu-timp, în legile universale,

Ce astăzi sunt ca un motor al dezvoltării noastre,

Spre alte lucruri, spre atomi şi altele-nspre astre.

Şi cât de multe genii, gândirea lor şi-au pus,

Spre-al lumilor cunoaşteri din răsărit şi-apus?

Revin la Eul meu, re-cugetând, apare-n clipa efemeră,

În ea prezentul este oriunde-n spaţiu şi pe Terră.

Prezent-i doar o clipă ce despică trecut de viitor,

Ce infinite-s amândouă de necuprins, de orice muritor.

Prezentu-i planul ce le-aşterne şi-l definesc a fi mişcare,

În rest sunt vise şi-s eterne, ce se-aşteaptă-ntru mirare.

De „ceva” din trecut se mişcă-i voi spune simplu, înviere,

Altele-s treabă de ştiinţă de-a face altfel de triere.

Dar orice-ar fi, n-ar „contrazice” puterea Marelui Prezent

Ce, când desparte-i punct şi cruce, ireversibil în event.

Mirarea stă-n viaţă însă şi-a Omului mare Miracol,

Un creator concret la faţă, natura-i scena, El-Spectacol.

Aici e marea confruntare, cum cugetul le înglobează,

Trecut, prezent şi viitor, într-un finit ce galopează,

Înspre-o zare neştiută, aiurea-n Terra-n Andromeda,

Într-o spirală evolută, convergentă-nspre Omega.                     (Teilhard de Chardin)

Unde tot va-ncremeni şi nu va fi nici o mişcare,

Prezentul însuşi va muri, cu el şi clipa va dispare.

Eternul se va-nscăuna într-o Moarte Absolută,

Viaţa n-ar mai exista, în nici un sens, nici evolută.

Ar fi un rai, infern ar fi? În orice caz ar fi non-stare,

Dispare-vor orice-aporii *), din cugetări şi cercetare.

Achile, broasca, zenonii, săgeţi în zbor lansate,

Atunci, probabil n-ar mai fi nimic, din cele arătate.

Atunci, probabil n-ar mai fi nici Timpul, receptacol

Şi nici mirare n-ar fi şi n-ar mai fi Miracol.

 

Ce bine le-a prins Eminescu-n „Împărat şi proletar”,

De care mulţi din ţara noastră nici nu ştiu şi n-au habar:

Că vis al morţii eterne e viaţa lumii-ntregi

Şi ce filozofie-i în aceasta... şi câte poţi să înţelegi.

 

Dar hai, să rup din nou cu ritmul, să nu mă-acuze rima.

Afară-i înflorit mălinul, doar timpul poartă vina,

Trecând discret nemărginit, prezentul ca mişcare

Şi devorând neîncetat şi vise, şi răbdare.

Şi iar a înflorit mălinul şi flori sunt ninse pe câmpii,

E primăvară şi seninul, renaşte-n privitor feerii.

Şi zările mijesc aprinse-n văzduh miresme se adună.

De peste tot un zumzet vine şi-n codrii şopote susură.

E harnic roiul de albine şi-al apelor curs zbenguit,

Ce primăvara le-mpreună, într-un decor reînnoit.

 

Şi iar revin la cugetate, prezent, trecut şi viitor,

Prezentu-i puntea dintre toate, un adevăr nepieritor,

Poate-n clipa ce gândesc alte „lumi” se trec prin mine,

Înspre-a lor cele „lumeşti” şi-a eternelor „cereşti”.          (teoria lumilor paralele)

Universul fără margini are „n” dimensiuni,

Le vom şti vreodată-acestea... niciodată... sunt minuni,

Precum Omul însuşi este Planetară ca minune,

Sunt şi altele-ntre stele-n Univers ca raţiune.

Dumnezeu, prin unii, şi-azi se revelează

El în permanenţă „lumea-ntreagă” modelează.    (Universul în totalitate)

Precum aceia din vechime primeau a Lui „semnale”

Raţionând o lume-ntreagă prin legi perene epocale

Ce-ajuns să fie astăzi, ceea ce este, mulţi nu ştiu

Doar atât cât Creatorul va lăsa „semnalul viu”.

Semnal ce-n oameni este şi într-a lor lucrare

Prin el îşi dau viaţa dar şi a ei... negare.

 

Şi din nou mă-ntoarce gândul înspre cele negândite      (M.Heidegger)

Nu găsesc nicicând limanul zărilor mai liniştite,

Dar acesta dacă este, e miracol şi-i sublim,

Mă transformă-n altă „faţă” prinsă-n Marele-Anonim.       (L.Blaga)

Şi iar mă-ntreb la cele care sunt a prezentului ca stare,

Cum va fi Eul din mormânt, iar spiritul în care zare?

Sunt întrebări ce tot se pun, cât Omul e pe lume

Şi se vor pune până când şi steaua lui apune.

De-a-col’ de unde a purces, sunt Tainele Naturii

De va dispare-ar fi regres şi-n haosul Structurii.

 

( Şi hăul, haosul în sinea lui, structuri nenumărate are,

Ca bunăoară mii de sori cu mari sisteme planetare,

Cuprinse-n roiuri, galaxii, cu multe negre găuri

Ce până acum se par a fi adevărate zise... hăuri.

Ştiinţa le tot cercetează, dă sensuri noi spre evolut.

Azi multe ştim, dar vom şti oare, toate-n Absolut?

Matematic sunt şi asimptote, în marele nemărginit

Şi Absolutu-i unul... călătoreşti spre el în infinit

Şi nu-l prinzi niciodată, oricâtă minte-ai folosit.

Dar şi-altele subtilităţi cu el, omenirea a descoperit.

Aşa că... Absolutu-i infinit, şi-i matematic dovedit.)

 

                        Multe defineşti prin: axiome, teoreme, sau logice sisteme,

Dar nu chiar toate reuşesc să-nlăture şi multe din dileme.

De cauţi multe-ai să găseşti, chiar puncte cardinale,

Iar ca exemplu dau, doar 3, pe undeva şi maxim-minimale.

E raţiunea primul punct în spirit ca esenţă,

E pasiunea doiul punct umanul ca prezenţă

Şi e voinţa punctul trei ce stă-ntr-aceste două

Şi astfel planul, vrei nu vrei. stabil ne-apare nouă.           (v. poezia: Reducţii absurde)

Conlucrarea dinte ele, regenerează-un fel de a te defini.

Noian de gânduri prea rebele, raţionale dacă-ar fi,

Ai fi Hiperyonul rece, mult prea lucid, scânteietor,

Ai diseca şi firu-n zece, străin de orice muritor.

Când pasiunea te doboară, iubeşti profund şi pătimaş,

Nu-ţi pasă chiar de te omoară sau omorând devii ocnaş.

Voinţa pare-a fi motorul între aceste două puncte cardinale.

Judecata te dozează spre-a te-ncadra, într-a lumilor reale.  **) 

Ea te-nfrâneză, când amorul, te-aruncă-n girul unor fuste,      (amorul, pasiune)

Când stăpâneşte-n judecată şi gândurile-ţi sunt înguste.

De-altminteri fapta depravată, din mult prea multă pasiune,

Devine-n viciu transformată, voinţă nu-i şi te răpune.

De-aceea, conlucrarea zisă-ntr-aceste 3 „puncte cardinale”,

Se cere-a fi mereu desprinsă din Eul tău, prin comparare.

Să ai voinţă, pasiune şi raţiunea-n fiinţare,

Ca să devii acea fiinţă de Om, în plină afirmare.

Când pentru fapte rele-n jur, vei judeca un păcătos,

Pune-ţi şi-o doză de „sictir”, dintr-un proverb bătrân sfătos:

„Doar oameni suntem şi greşim”... da... sub imperiul pasiunii.

Dar prin voinţă reuşim să fim şi-n sânul raţiunii,

Cu tot ce este omenesc: senzaţii, gânduri şi instincte,

E doar fiindul cel firesc cu înălţări, căderi, dorinţe.

Închei cam şugubăţ finalul, cu vorba moşului Arvinte:

„Băiete, ţine-ţi sus moralul... unde nu-i cap nu-i nici minte!” ***)

 

*) – la vechii greci: cale fără ieşire, impas, dificultate (aporiile lui Zenon).

**) – judecata, tot raţiune, pentru a înţelege şi a exprima prin gânduri: idei, stări sufleteşti şi altele.

***) – proverb popular, de la colegul dr.ing. Vasile Kassian, mulţumesc.      

 

Cluj-Napoca, 10.05.1988


Ca să cumpăraţi imediat volumul de versuri, apăsaţi aici.


Eroica

  

Ascultând „Eroica”, a doua sa parte,

Sufletu-mi deschide ca şi pe o carte

Şi-aduce cu sine-o tristeţe adâncă,

Ce-n suflet accede, când încă,

 

Aminte mi-aduc de cei dispăruţi,

De fraţi, surori, părinţi sau cunoscuţi.

Pe mama departe ca-n ceaţa-o zăresc,

Un dor mă cuprinde, în for sufletesc.

 

Şi chiar dacă n-am dispăruţi,

Dintre apropiaţi sau cunoscuţi,

Tristeţea-mi pătrunde în suflet

Şi-l răscoleşte, mă face să cuget.

 

Să cuget la timpul care s-a dus,

Să cuget la modul în care s-a scurs,

Să cuget la viaţa-mi mereu purtătoare,

Cu bune şi rele şi câte-s sub soare.

 

Acorduri urmează, în ritm cadenţat,

De-al cailor tropot, cu mortul purtat,

Spre groapa-n pământul proaspăt săpat.

E casa în care, pe veci s-a mutat.

 

Ludwig van Beethoven, aşa intuise

A sa simfonie, atunci când o scrise.

Lui Napoleon, îi fusese întâi dedicată.

Nemeritând-o însă i-a fost anulată.

 

Cât timpuri în Franţa, a fost om de stat,

Conduse destine-nspre bine-avansat.

Dar când în afară, războaie-a purtat,

El nu-şi merita şi-acest atestat.

 

Şi-aceea dedicaţie, din file-a fost ruptă.

Astfel Titanul, la scos el din luptă.

Şi-a lui mari creaţii, intense-n simţire,

Pe-a lumilor scene, sunt puse-n trăire.

 

Dar ce-aud?... tumultul ce vine

E-atât de puternic, nimic nu-l mai ţine.

Prezentu-şi serveşte trecutul eroic

Şi altele file vor fi, în actul istoric.

 

(Ludwig van Beethoven a fost unul dintre marii compozitori de muzică simfonică

ai lumii, poreclit pe drept cuvânt „Titanul”. Ritmul părţii a doua a simfoniei

a III-a numită şi “Eroica” este dat de, cadenţa paşilor cailor din cortegiul funerar.

Finalul părţi a doua este însă tumultuos şi plin de speranţe.)         Cluj, 08.11.1965



Ca să cumpăraţi imediat volumul de versuri, apăsaţi aici.


Pentru a consulta şi alte pagini din acest volum, precum şi Cuprinsul, descărcaţi şi deschideţi arhiva cărţii, conform instrucţiunilor de mai jos.





Cumpăraţi acum, şi faceţi cunoştinţă cu o minte mereu cercetătoare şi un suflet de mare prospeţime şi sensibilitate:

 
O carte electronică (eCarte) de Beniamin Apahidean

Editura
ePublishers. ISBN 978-606-8365-14-5
Număr pagini: 378.

  Preţul 5.00 dolari USA, plătibil în lei la cursul zilei.

Descărcaţi cartea de aici, dezarhivaţi-o şi deschideţi-o.

Pentru a activa cartea, cumpăraţi cheia de activare, apăsând pe unul dintre butoanele de mai jos.
[Dacă doriţi să vă faceţi un cont PayPal, apăsaţi aici.]

   
CumparaAcumPrinPayPal.jpg    PlatestePrinBancaSauInNumer.jpg















155733_AbeBooks Logo

Romane



























Nuvele







Poezii



Practice


















eCărţi - eBooks - pentru toţi! Click!




Descărcaţi de aici fişierul arhivat al cărţii Cântecul, jocul şi hora ideilor de Beniamin Apahidean. Veţi avea nevoie de un program de dezarhivare; dacă nu aveţi unul, descărcaţi gratuit 7-zip de aici. Veţi avea de asemenea nevoie de cea mai recentă versiune a aplicaţiei Adobe Reader, pentru deschiderea şi lecturarea cărţii. Adobe Reader se poate descărca de aici.

Când veţi deschide fişierul arhivat, veţi putea vedea o mostră a cărţii (câteva fragmente). Pentru a deschide cartea  în întregime, va trebui să introduceţi cheia de activare, care se cumpără online sau offline. Cărţile noastre electronice sunt protejate împotriva pirateriei prin Secure eBook Packager de la Novisoft. Pentru mai multe explicaţii privind acest sistem de securizare a cărţilor electronice, apăsaţi aici.

Dacă aveţi nevoie de ajutor sau  de informaţii suplimentare, contactaţi-ne prin pagina noastră de contact (click aici)
sau la telefonul (++4)0722 330 971.

Pentru a răsfoi sau cumpăra alte cărţi electronice publicate de noi, apăsaţi aici.


Cea mai bună grădiniţă din Bucureşti: Arc-en-Ciel
Arc-en-ciel, cea mai bună grădiniţă din Bucureşti




Condiţii de livrare:

Alegeţi modalitatea de plată. Aveţi patru posibilităţi:
1. prin credit card (online); 2. prin PayPal (online); 3. prin bancă; 4. în numerar, la sediul Editurii CORESI

1. Prin credit card. Pentru a cumpăra cartea folosind cartea dumneavoastră de credit, apăsaţi pe butonul acesta:
2. Prin PayPal. Pentru a cumpăra cartea online folosind contul tău PayPal, apăsaţi aici sau pe butonul acesta:
CumparaAcumPrinPayPal.jpg

Dacă nu aveţi cont PayPal, click aici pentru a vi-l crea.

3. Prin bancă. Depuneţi la orice unitate RAIFFEISEN contravaloarea lucrării în contul IBAN:  RO85 RZBR 0000 0600 1290 5489, banca: RAIFFEISEN BANK, AGENŢIA LIZEANU, beneficiar: WWW.EPUBLISHERS.INFO SRL. Treceţi ca explicaţie a plăţii titlul cărţii electronice dorite. Apoi trimiteţi-ne un e-mail cu adresa dvs. şi cu titlul cărţii dorite sau contactaţi-ne prin pagina ce se deschide apăsând aici.

4. În numerar la sediul Editurii CORESI. Programul nostru este de luni până vineri, între orele 9—17. Vă rugăm să ne daţi un telefon înainte (la numerele de mai jos).
Adresa: Strada C. C. Arion nr. 18-A, Sector 1, Bucureşti. Pentru mai multe informaţii, clic aici.
Telefon 021 223 20 15, 0722 156 408, telefon/fax: 021 223 20 12. E-mail coresi@coresi.net

Politica de confidenţialitate





SBI!